NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NATURALÉȚE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NATURALÉȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink