NEÁOȘ, -Ă, neaoși, -e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s-a născut, s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș. [Pr.: nea-oș] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEÁOȘ adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. adj. v. adevărat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neaoș ≠ străin
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
neaóș adj. m. (sil. nea-), pl. neaóși; f. sg. neaóșă, pl. neaóșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEÁOȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre locuitori, limbă, obiceiuri, floră, faună etc.) Care este originar din locurile date; specific pentru o anumită regiune; băștinaș; autohton; indigen. 2) Care nu trezește îndoieli; care este în corespundere cu adevărul; veritabil; autentic. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink