NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. IPr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neastâmpărat ≠ astâmpărat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neastâmpărát adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpăráți; f. sg. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEASTÂMPĂRÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. ◊ De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink