NEBÂNTUÍT, -Ă, nebântuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg. – Ne- + bântuit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEBÂNTUÍT adj. v. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, zdravăn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. sg. nebântuítă, pl. nebântuíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink