Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
négru (neágră), adj. – 1. De culoarea funinginii. – 2. Brun, întunecat. – 3. Murdar. – 4. Nefast, funest. – 5. (S. m.) Arap, negroid. – Mr. negru, negur, megl., istr. negru. Lat. nĭgrum (Pușcariu 1167; Candrea-Dens., 1219; REW 5917); cf. it. nero, prov. negro, fr. noir, sp., port. negro. – Der. negreală, s. f. (calitatea de negru; vopsea neagră; nuanță de negru; Mold., Trans., cerneală); negreață, s. f. (negriciune), pe care Pușcariu 1166 și REW 5919 îl trimit la lat. nĭgritia; negri (var. înegri), vb. (a da culoare neagră; a întuneca; a detracta); negricios, adj. (aproape negru; brunet); negriciune, s. f. (negreață); negrilică (var. negrușcă), s. f. (chica-voinicului, Nigella arvensis), pentru sufix, cf. arăpușcă, femeiușcă, muierușcă (după Pușcariu, Dacor., VII, 468, negrușcă ar indica o încrucișare cu cernușcă); negroaică, s. f. (femeie neagră); negrioară, s. f. (brună); negriu, adj. (aproape negru); negritură, s. f. (îmbrăcăminte murdară); ponegri, vb. (a denigra), încrucișare a lui înegri cu sl. počruniti (Titin); ponegreală, s. f. (denigrare); ponegritor, adj. (denigrator). – Din rom. provin mag. nyégra „oaie neagră” (Edelspacher 20), ngr. νιάγϰρον „berbec negru” (Murnu, Lehnwörter, 37).
Sursa: Dicționarul etimologic român