NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
neobișnuínță s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neobișnuínței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink