NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neoretórică s. f., g.-d. art. neoretóricii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink