NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NERĂBDÁRE f. (negativ de la răbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitație. /ne- + răbdare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NERĂBDÁRE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 2. v. înfri-gurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink