NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Ne- + răzbătut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. sg. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink