NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s.i. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nesărătúră s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink