NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. ade-vărat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. sg. netăgăduítă, pl. netăgăduíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink