Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
NOBLÉȚĂ s. f. v. noblețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBLÉȚĂ s.f. v. noblețe.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOBLÉȚE s. f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. [Var.: nobléță s. f.] – Din fr. noblesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBLÉȚE f. 1) Caracter nobil. ~ sufle-tească. ◊ ~ea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. 2) Condi-ție de nobil. Titlu de ~. 3) Proveniență nobilă. [G.-D. nobleței] /<fr. noblesse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOBLÉȚE s.f. 1. Calitate, rang de nobil (3). ♦ Situație legală (care conferea anumite privilegii) atribuită anumitor persoane sau familii (mai ales în orânduirea feudală) de către principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalți cetățeni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distincție, eleganță. [Var. nobleță s.f. / cf. fr. noblesse, it. nobilezza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOBLÉȚE s. 1. (rar) nobilime, (înv.) nobilitate, (grecism înv.) evghenie. (Ce titlu de ~ are?) 2. v. generozitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NOBLÉȚE s. v. aristocrație, nobilime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Noblețe ≠ vulgaritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nobléțe s. f. (sil. -ble-), art. nobléțea, g.-d. art. nobléței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române