NÓMĂ1, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia actuală. – Din fr. nome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÓMĂ1 s.f. Cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr. noma, cf. gr. nomein – a roade].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓMĂ2 s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. V. nom. [< fr. nome, fr. nomos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓMĂ1 s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NÓMĂ2 s. f. diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia actuală. (< fr. nome, gr. nomos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nómă (boală, diviziune administrativă) s. f., g.-d. art. nómei; pl. nóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink