NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din fr. nomogramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). (< fr. nomogramme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOMOGRÁMĂ s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nomográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. nomográmei; pl. nomográme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOMOGRÁMĂ ~e f. mat. Reprezentare grafică a relației de dependență dintre două sau mai multe variabile, care servește la determinarea valorii numerice a altor mărimi. /<fr. nomogramme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink