NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NORIȘÓR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
norișór s. m., pl. norișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink