NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s. f. (Pop.) Numărare. – Număra + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, nu-mărătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
numărătúră s. f., g.-d. art. numărătúrii; pl. numărătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink