NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a Var.: nunciatură s. f.] – Din it. nunziatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUNȚIATURĂ f. 1) Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2) Sediul acestei reprezentanțe. 3) Funcția de nunțiu. [Sil. -ti-a-] /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUNȚIATÚRĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ♦ Localul acestei reprezentanțe. ♦ Calitate, funcție de nunțiu. [Pron. -ți-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUNȚIATÚRĂ s. f. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ◊ funcția nunțiului. (< it. nunziatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nunțiatúră s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. nunțiatúrii; pl. nunțiatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink