NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÚRCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
núrcă s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NÚRCĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor semi-acvatic, de talie mică, cu corpul alungit, mlă-dios, cu botul ascuțit, având membre scurte, prevăzute cu membrane interdigitale și cu blană deasă, cafenie sau albă, foarte prețioasă. 2) Blana acestui animal. [G.-D. nurcii] /<pol., ucr. nurka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink