OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter obiectiv; nepărtinire; imparțialitate. 2) filoz. Existență reală a lumii, independentă de conștiința și de voința subiectului cunoscător. /<fr. objectivité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparțialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoașterii care desemnează valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBIECTIVITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ◊ nepărtinire, imparțialitate. 2. (fil.) categorie a teoriei cunoașterii, valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. (< fr. objectivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obiectivitáte (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivitắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OBIECTIVITÁTE s. imparțialitate, nepărtinire, (rar) neparțialitate, (ieșit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Obiectivitate ≠ subiectivitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
obiectivitáte s. f. (sil. -biec-; mf. ob-); g.-d. art. obiectivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink