OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obligeánă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligénei; pl. obligéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBLIGEÁNĂ ~éne f. Plantă aromată, cu tulpina e****ă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBLIGEÁNĂ s. f. Plantă erbacee, perenă, din familia araceelor, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui (Acorus calamus). Cultivată (a fost naturalizată în Europa în sec. 16) sau sălbatică, pe marginea bălților ori a râurilor; rizomii, care au miros aromatic datorită unui ulei eteric, sunt folosiți în terapeutică (anorexii, dispepsii), în parfumerie și în patiserie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink