OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. a**l. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBOSEÁLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Oboseală ≠ odihnă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
oboseálă s. f., g.-d. art. obosélii; pl. oboséli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBOSEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalații) Pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink