OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBRĂZÁR s. v. mască, ochelari.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrăzár s. n. (sil. -bră-), pl. obrăzáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBRĂZÁR ~e n. 1) Sac de pânză rară cu care își acoperă fața apicultorii, ca să nu-i înțepe albinele. 2) Mască de metal care protejează fața la unele probe sportive. 3) pop. Mască pe care o pune cineva pe față, ca să nu fie recunoscut (sau pentru a înfățișa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele două piese de piele fixate de căpețea, în regiunea ochilor, pentru a împiedica calul să privească în lături. [Sil. -bră-] /obraz + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink