OCĂRÂTÓR, -OÁRE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCĂRÂTÓR adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, ne-permis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocărâtór adj. m., pl. ocărâtóri; f. sg. și pl. ocărâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink