OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ocoláș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocoláși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ocoláș (ocol mic) s. n., pl. ocoláșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCOLÁȘ ~i m. ist. Conducător administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCOLAȘU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolașu Mare. Alt.: 1.712 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink