OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ogárnic adj. m., pl. ogárnici; f. sg. ogárnică, pl. ogárnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink