OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLFÁCȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OLFÁCȚIE s. v. miros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
olfácție s. f. (sil. -ți-e), art. olfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. olfácței; pl. olfácții, art. olfácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OLFÁCȚIE ~i f. Simț al mirosului. /<fr. olfaction, lat. olfactio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink