OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMNIPOTÉNȚĂ f. Caracter omnipotent; putere absolută. /<fr. omnipotence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OMNIPOTÉNȚĂ s. v. atotputernicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omnipoténță s. f., g.-d. art. omnipoténței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink