OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPRITÚRĂ s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opritúră s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink