ORDINARIÁT, ordinariate, s. n. (Înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din lat. ordinariatus, fr. ordinariat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORDINARIÁT s. v. consistoriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ordinariát s. n. (sil. -ri-at), pl. ordinariáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink