ORGANOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANOGENÉZĂ f. biol. Proces de constituire a organelor pe parcursul creșterii organismului. /<fr. organogenese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOGENÉZĂ s. v. organogenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
organogenéză s. f., g.-d. art. organogenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink