OSTRACÓD, ostracode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă; (la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. ostracodes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ostracód s. n., pl. ostracóde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ostracód s. m., pl. ostracozi. – v. ostracodă.
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
OSTRACÓDE s.n.pl. Ordin de crustacee inferioare cu corpul nesegmentat și cochilie bivalvă; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. ostracod s.m. / < fr. ostracodes, cf. gr. ostrakon – cochilie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTRACÓDE s. n. pl. subclasă de crustacee mici, cu corpul nesegmentat și cu cochilie bivalvă. (< fr. ostracodes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ostracódă s. f., pl. ostracode
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink