OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTRĂVITÓR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. v. toxic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otrăvitór adj. m. (sil. -tră-), pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OTRĂVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care otrăvește. [Sil. -tră-] /a otrăvi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSCĂ-OTRĂVITOÁRE s. v. muscă columbacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink