OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
otuzbír (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
otuzbír s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink