Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a