pâclișí, pâclișésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schilodi; a poci (prin tundere). 2. (refl.; fam.) a se prosti, a se strâmba; a se înrăi. 3. (refl.) a se înșela, a se păcăli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PÂCLÍȘ adv. (Reg.) Posomorât. – Din pâclă + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pâclíș, -ă, adj. (reg.) morocănos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink