PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățénie s. f.] – Păți + suf. -anie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂȚÁNIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură,) 2. v. încurcătură. 3. v. peripeție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pățánie s. f. (sil. -ni-e), art. pățánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pățániei; pl. pățánii, art. pățániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂȚÁNIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. [G.-D. pățaniei] /a păți + suf. ~anie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink