PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂIÚȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespilosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca v******a) (reg.) părul-porcului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂIÚȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
păiúș s. n., pl. păiúșe/păiúșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂIÚȘ (‹ pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina în formă de pai, care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; păiș. ◊ P. roșu = graminee larg răspândită în pajiștile din etajul montan, adesea dominantă (Festuca rubra).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink