PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTUIÁC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pătuiác s. n., pl. pătuiáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂTUIÁC ~ce n. Pat improvizat la înălțime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutrețul pentru vite. /Din pătui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink