Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: palatin (adjectiv) , palatină (substantiv feminin)   
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALATÍNĂ s. f. etolă scurtă feminină de blană, purtată la gât și pe umeri. (< fr. palatine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
palatínă s. f., pl. palatíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALATIN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal. – Din fr. palatin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALATÍN1 ~i m. (în evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar (de obicei, la curtea unui rege sau a unui mare senior). /<fr. palatin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PALATÍN2 ~ă (~i, ~e) v. PALATAL. ◊ Boltă ~ă cerul gurii. /<fr. palatin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PALATÍN3 ~ă (~i, ~e) Care ține de palatin sau de palatinat; propriu palatinului sau palatinatului. /<fr. palatin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PALATÍN s.m. Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. V. paladin. [< lat. palatinus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALATÍN, -Ă adj. Al cerului gurii, al palatului; palatal. [< fr. palatin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALATÍN1 I. s. m. mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ◊ guvernator al unei provincii. II. adj. referitor la palatin1 (I) sau la palatinat. (< fr. palatin, lat. palatinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PALATÍN2, -Ă adj. referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal. ◊ (s. n.) os pereche în porțiunea posterioară a feței, la formarea palatului dur. (< fr. palatin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PALATÍN adj. (ANAT.) palatal. (Regiunea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
palatín (anat., ist.) adj. m., s. m., pl. palatíni; f. sg. palatínă, pl. palatíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***