PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALÉSTRĂ s.f. (La vechii greci și la romani) Loc special amenajat pentru exerciții de gimnastică, lupte etc. ♦ Școală ateniană de educație fizică, urmată de băieți între 13 și 15 ani după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. [Cf. lat. palaestra, gr. palaistra < pale – luptă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALÉSTRĂ s. f. 1. (în Grecia și Roma antică) loc special amenajat pentru exerciții fizice 2. școală ateniană de educație fizică, frecventată de absolvenții școlii de gramatică și a celei de kitară. (< fr. palestre, lat. palaestra, gr. palaistra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALÉSTRĂ ~e f. (în Grecia și în Roma antică) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe și întreceri sportive. 2) Școală de educație fizică pentru băieți. /<lat. palaestra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink