páncotă1, páncote, s.f. (reg.) 1. om îndărătnic la muncă; cârnic. 2. om fără căpătâi; derbedeu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
páncotă2, páncote, s.f. (reg.) gogoașă, minciunică, uscățele; pancovă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink