Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PAPÁRĂ s. f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s. f.] – Din bg. popara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂPÁRĂ s. f. v. papară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). ◊ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PAPÁRĂ s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mân-cat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
papáră (papáre), s. f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză și cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puțin probabilă. – Der. păpărău, s. n. (Banat, terci, păsat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pápă-lápte s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pápă-tót s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink