PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marele preot la evrei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PECTORÁL, -Ă adj. 1. Privitor la piept, al pieptului; (și s.m.) (Mușchi) al pieptului. 2. Care se folosește în bolile de piept. [< fr. pectoral, lat. pectoralis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PECTORÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la piept. ◊ (s. m.) (mușchi) al pieptului. 2. în bolile de piept. II. s. n. 1. pieptar de metal, piesă a armurii romane. 2. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei. (< fr. pectoral, lat. pectoralis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pectorál adj. m., (mușchi) s. m., pl. pectoráli; f. sg. pectorálă, pl. pectorále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pectorál (pieptar, ornament) s. n., pl. pectorále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PECTORÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de piept; propriu pieptului. Durere ~ă. Os ~. 2) Care este folosit în tratarea bolilor de piept. Infuzie ~ă. /<fr. pectoral, lat. pectoralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink