PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEDEÁPSĂ s. 1. (JUR.) sancțiune, (înv. și reg.) ceartă, ștraf, (înv.) pilduire, strânsoare. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2. v. condamnare. 3. v. penitență. 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEDEÁPSĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, creștere, cultivare, durere, educare, educație, formare, instrucție, învățământ, învățătură, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pedeápsă s. f., g.-d. art. pedépsei; pl. pedépse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEDEÁPSĂ pedépse f. 1) Măsură luată împotriva cuiva pentru încălcarea unor norme sau legi. ~ corporală v. CORPORAL. ◊ ~ capitală pedeapsă cu moartea. 2) fig. Suferință (fizică sau morală) care este sau pare a fi o consecință a greșelilor comise. [G.-D. pedepsei] /v. a (se) pedepsi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink