PELÚZĂ, peluze, s. f. 1. Suprafață de teren într-o grădină, într-un parc etc., cu iarbă scurtă și deasă (și cu flori); gazon. 2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion, situate în spatele porților terenului de joc. – Din fr. pelouse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELÚZĂ s.f. 1. Suprafață de teren într-un parc sau într-o grădină, semănată cu iarbă deasă și scurtă. 2. Parte a unui teren sportiv situată la extremitățile terenului și destinată spectatorilor. [< fr. pelouse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELÚZĂ s. f. 1. teren (într-un parc) cu iarbă deasă și scurtă. 2. parte gazonată a unui teren de curse, înconjurat de pistă. 3. fiecare dintre cele două părți ale unui stadion, în spatele porților terenului de joc, destinate spectatorilor. (< fr. pelouse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PELÚZĂ s. v. gazon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelúză s. f., g.-d. art. pelúzei; pl. pelúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELÚZĂ ~e f. Teren ( într-o grădină, într-un parc etc.) acoperit cu iarbă deasă și tunsă scurt; gazon. [G.-D. peluzei] /<fr. pelouse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink