Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din it. piazza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIÁȚĂ s.f. I. 1. Loc, spațiu întins, descoperit, unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș. 2. Loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. [Pron. pia-ță, pl. piețe. / < it. piazza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIÁȚĂ s. f. I. 1. spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș. 2. loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi). II. categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia totalitatea relațiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor. ♦ ~ valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută. (< it. piazza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIÁȚĂ s. târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște. (Își vinde produsele la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piáță (piéțe), s. f.1. Scuar. – 2. Tîrg. – Mr. piață. It. piazza, parțial prin ngr. πιάτζα (Iordan, Dift., 145), cf. sb., cr. pijaca, mag. piac (REW 6583).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
piáță s. f. (sil. pia-), g.-d. art. piéței; pl. piéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIÁȚĂ piéțe f. 1) Spațiu liber (cu monumente sau/și plantații decorative) în interiorul unei localități (mai ales urbane). Piața Marii Adunări Naționale. 2) Loc special amenajat, de obicei într-o localitate de tip orășenesc, unde se vând și se cumpără diferite produse agricole și industriale; târg. ◊ A face piața a cumpăra produse alimentare (în special de la piață). 3) ec. Sferă de circulație a mărfurilor. ◊ Piața internă totalitate a relațiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei țări. Piața mondială totalitate a relațiilor privind schimbul de mărfuri între țările lumii. [G.-D. pieței; Sil. pia-] /<it. piazza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIAȚA COMUNĂ v. Comunitatea Economică Europeană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române