PIANÓLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din it. pianola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIANÓLĂ s.f. Pian automat acționat de un mecanism condus de suluri cu benzi de hârtie, care reproduc înregistrarea interpretării muzicale a unui pianist. [Pron. pia-. / < germ. Pianola, cf. it. pianola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIANÓLĂ s. f. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil. (< it. pianola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pianólă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianólei; pl. pianóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIANÓLĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, asemănător pianului, dar a cărui claviatură este acționată automat, reproducând înregistrări de pe benzi de hârtie perforată; pian automat. /<it. pianola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink