PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian (1) de proporții și de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIANÍNĂ s. f. pian1 mai mic având cutia de rezonanță și coardele așezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pianínă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianínei; pl. pianíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIANÍNĂ ~e f. Instrument muzical de percuție asemănător pianului, dar de dimensiuni mult mai mici și cu coardele dispuse vertical. A cânta la ~. /<germ. Pianino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink