PIELICÍCĂ, -EÁ, pielicele, s. f. Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel sau de alt animal (mic). [Var.: pielcícă, -eá s. f.] – Piele + suf. -icică, -icea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pielicícă / pieliceá (pop.) s. f., art. pielicíca / pieliceáua, g.-d. art. pielicélei; pl. pielicéle, art. pielicélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PIELICÍCĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIELICÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la piele) Blană de animal (în special de miel). [G.-D. pelicelei; Var. pielicea] /piele + suf. ~icică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pielicícă/pieliceá s. f., art. pielicíca/pieliceáua, g.-d. art. pielicélei; pl. pielicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink