PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÍHOTĂ s. v. infanterie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
píhotă, píhote, s.f. (înv. și reg.) 1. unitate militară de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armată. 3. (reg.) adunătură, mulțime mare de oameni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
píhotă s. f., pl. píhote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink